1 Atunci Iosif nu s’a mai putut st[pâni fa@[ de to@i cei ce erau acolo \i a strigat: „Afar[ de la mine toat[ lumea!” A\a c[ nimeni nu r[m[sese cu Iosif când el li s’a descoperit fra@ilor s[i. 2Plângând, \i-a ridicat el glasul, \i to@i Egiptenii au auzit, \i s’a auzit \i’n casa lui Faraon.
3 |i a zis Iosif c[tre fra@ii s[i: „Eu sunt Iosif!... Tata mai tr[ie\te?”a Fra@ii lui îns[ nu i-au putut r[spunde, c[ci deodat[’ncremeniser[’nainte-i. 4|i Iosif a zis c[tre fra@ii s[i: „Apropia@i-v[ de mine!” |i ei s’au apropiat. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-a@i vândut pentru Egipt. 5 Acum îns[ s[ nu v[ întrista@i, nici s[ v[ par[ r[u c[ m’a@i vândut aici, fiindc[ spre p[strarea vie@ii m’a trimis pe mine Dumnezeu înaintea voastr[. 6 C[ iat[, doi ani sunt de când foametea bântuie pe p[mânt, \i înc[ cinci ani mai sunt în care nici ar[tur[ nu va fi, nici seceri\. 7C[ci Dumnezeu m’a trimis înaintea voastr[ ca s[ v[ p[streze vou[ o r[m[\i@[b pe p[mânt \i via@a s[ v’o p[zeasc[ spre marea urmarec. 8A\adar, nu voi m’a@i trimis aici, ci Dumnezeu; \i El m’a f[cut ca un tat[ lui Faraon, domn peste toat[ casa lui \i st[pânitor peste toat[ @ara Egiptului. 9Gr[bi@i-v[ dar s[ v[ duce@i la tat[l meu \i s[-i spune@i: — A\a zice fiul t[u, Iosif: Dumnezeu m’a f[cut domn peste tot Egiptul; coboar[-te la mine, nu z[bovi. 10Vei locui în @inutul Go\end \i vei fi aproape de mine, tu, feciorii t[i \i fiii fiilor t[i, oile tale, vitele tale \i toate câte sunt ale tale; 11 acolo te voi hr[ni — c[ci vor mai fi înc[ cinci ani de foamete —, ca s[ nu pieri tu, nici feciorii t[i, nici toate ale tale... 12Iat[, ochii vo\tri v[d, ca \i ochii fratelui meu Veniamin, c[ gura mea
